Ghid Egipt
Republica Arabă Egipt
Forma de guvernământ: republică multipartidă democrată
Suprafaţa: 1.001.450km²
Populaţia: 70.712.345 locuitori
Limba oficială: arabă
Religie: 94% musulmani, 6% crestini si altii.
Capitala: Cairo
Moneda: lira egipteană (EGP)
Ziua independenţei: 28 februarie 1922
Fus orar: UTC +2
Domeniu Internet: .eg
Prefix telefonic: 00 20
Aşezare geografică
Este situat in nordul Africii si în partea vesticã a Asiei Mici, ţãrmurile sale fiind spãlate de cele douã mãri: Mediterana la nord si Marea Rosie la est. Ţara controlează canalul Suez, care leagă Mediterana de Marea Roşie.
Rolul important pe care îl are Egiptul în geopolitică vine de la poziţia sa strategică ca punte terestră între Africa şi Asia, şi ca punct de trecere între Marea Mediterană şi Oceanul Indian.
Vecini
Este limitată la nord de Marea Mediterană, la est de Fâşia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania şi cu Arabia Saudită) şi de Marea Roşie, la sud de Sudan iar la vest de Libia.
Relief
Suprafata totalã a tãrii este de aproximativ 1.002.000 kmp, mai mult de 90% din aceastã suprafatã fiind desert. Unitãtile geografice majore din tarã sunt: Desertul Vestic sau Desertul Libian la vest de Nil, o fâsie esticã a Saharei, Desertul Estic sau Desertul Arab la est de Nil, Peninsula Sinai care este pe suprafata Asiei Mici si Delta Nilului, care reprezintã majoritatea suprafetei arabile din tarã.
Întreaga istorie si economie a tãrii au fost definite de unul dintre cele mai lungi fluvii din lume, Nilul, care strãbate Egiptul de la sud la nord pe o distantã de aproximativ 1200 km, impãrtind în acest fel suprafata tãrii.
Clima
Tara are o climã subtropicalã, marcând diferente destul de semnificative între diferitele zone ale tãrii, zona Alexandriei fiind afectatã si de clima mediteraneanã.
Turism
EGIPTUL, numit de Herodot "darul Nilului", este patria unei civilizatii strãvechi, fascinante si misterioase, ale cãrei taine au rãmas ascunse pânã în ziua de azi. Nu numai arta egipteană şi monumentele colosale au atras prin frumuseţea tainică şi prin splendoarea lor enigmatică pe grecii vechi şi pe romani ca şi pe noi cei de azi ; călătorii veneau să găsească mai cu seamă cultura egipteană, "înţelepciunea egipteană" pe care au cunoscut-o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.
Pe lângă capitala Cairo, alte oraşe importante ale Egiptului sunt Alexandria, al-Mansurah, Asean, Asyut, El-Mahalla El-Kubra, Giza, Hurghada, Luxor, Kom Ombo, Port Safaga, Porto Said, Sharm el Sheikh, Shubra-El-Khema, Suez şi Zagazig.
CAIRO - capitala, cel mai mare oras al Africii (aprox. 2500 kmp), o metropolã gãlãgioasã de aprox. 20 milioane locuitori, la care se adaugã aglomeratia de turisti si provincialii.
Opera din Cairo - este una dintre cele şase instituţii de acest gen din Africa (trei în Egipt şi trei în Africa de Sud). A fost inaugurată în 1988, fiind construită cu sprijinul Agenţiei Internaţionale de cooperare Japoneză.
Khedivial Opera House sau Teatrul Regal de Operă, primul teatru de opera din Cairo.
Festivalul de film de la Cairo
Al-Azhar Park, inaugurat în mai 2005. A fost creat de Historic Cities Support
Programme şi a fost un dar de la Înălţimea Sa Aga Khan. Interesant de notat faptul că oraşul Cairo a fost fondat în anul 969 de Fatimid Imam-Caliphs, strămoş al lui Aga Khan.
Muzeul de antichităţi egiptene, cunoscut ca Muzeul Egipten adăposteşte cea mai mare colecţie de antichităţi egiptene din lume. Are peste 136 de mii de exponate.
Khan el-Khalili este unul dintre cele mai atractive zone din Cairo. Este un Suq (denumirea arabă pentru bazar) datând dinainte de 1382. Cunoscut loc pentru cumpărături, multe magazine având în dotare şi mici fabrici sau ateliere.
Turnul din Cairo - turnul televiziunii din Cairo, în Zamalek, este cu 43 m mai înalt decât Piramida din Giza, aflată la aprox. 15 km în sud-vest.
HURGHADA este situată pe malul Mării Roşii, la 500 km de Cairo si este una din cele mai renumite statiuni litorale din Egipt. Marea este aici mărginită de plaje acoperite cu nisip fin. În unele locuri pătrund în mare recifuri de corali, a căror frumuseţe subacvaticã îi încântã pe iubitorii de scufundări. Hurghada asigurã condiţii ideale pentru baie si diferite sporturi nautice, datoritã climei plăcute si a faptului că temperatura apei mării nu coboară decât foarte rar sub 22° C.
EL GOUNA - mica Venetie a Egiptului se aflã la doar câteva minute de Hurghada. Este construitã pe 10 km de plajă si se mândreste cu o arhitectură unică si diversă. El Gouna este o statiune modernă, creată din desert si răsfirată pe o mulţime de insule si lagune frumoase. El Gouna oferă o gamă bogată de posibilitãti de cazare în hoteluri luxoase. Dispune de asemenea de centre de scufundări si sporturi acvatice, bazã hipicã, magazine si bazaruri, restaurante, baruri, discoteci, cluburi de internet, spital privat, farmacii, radio, postã, aeroport. Portul statiunii este renumit, de asemenea si singurul casino de pe coasta Mãrii Rosii. Marea mândrie a statiunii este terenul de golf.
SHARM EL SHEIKH este cea mai frumoasa statiune din Peninsula Sinai, avand toate facilitãtile necesare unui centru turistic: cazinouri, discoteci si baruri de noapte, cursuri de golf, scufundãri la micã si mare adâncime, diverse sporturi nautice. Situat în nordul statiunii, goful Na'ama este unul dintre centrele activitãtilor turistice, care tinde sã devinã o statiune de sine stãtãtoare. Se spune cã orice amator de scufundãri trebuie sã viziteze Sharm El Sheikh datoritã numeroaselor sale centre de scufundãri presãrate de-a lungul celor 10 km de plajã.
PIRAMIDELE
Vechii egipteni au construit de-a lungul unui mileniu aproape 100 de piramide, care serveau drept camere mortuare pentru familiile regale. Ei credeau ca piramidele faceau ca trecerea monarhilor in viata de apoi sa fie mai usoara, iar locurile pe care erau plasate reprezentau centre ale activitatii religioase. In timpul Egiptului Antic, mai precis perioada istorica dintre sfarsitul secolului 26 i.e.n. si mijlocul secolului 22 i.e.n., egiptenii au construit cele mai mari si mai ambitioase piramide ale lor.
Cele trei piramide enorme plasate la Giza, langa Cairo, au fost construite de Regele Khufu, fiul sau, si nepotul sau, din dinastia a IV-a. Cea mai mare dintre ele, cunoscuta sub denumirea de Marea Piramida, a fost construita de Khufu si este singura dintre cele “Sapte minuni ale lumii” din antichitate care a rezistat pana astazi. Cel mai mare edificiu ridicat vreodata pe planeta noastra, Marea Piramida, a fost construita din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatra, avand in momentul completarii sale o inaltime comparabila cu cea a unui bloc de 50 de etaje. Baza sa formeaza un patrat aproape perfect, laturile sale fiind aliniate cu cele patru puncte cardinale ale busolei.
Timp de aproape un mileniu de istorie si civilizatie, constructiile în forma de piramida au evoluat de la o serie de terase suprapuse în trepte (cam ca etajele tortului miresei!), la structura piramidala în panta. Doua superlative, înca neegalate, s-au impus înca de atunci. Cea dintâi piramida, astazi cunoscuta specialistilor, dar si publicului larg, ca piramida în trepte de la Saqqarah, a fost ridicata în timpul domniei faraonului Djeser (aprox. 2630-2611 î.Hr.). Cea mai mare (ca dimensiuni) piramida a fost construita pentru faraonul Khufu, pe locul actualei localitati Giza. Denumita si Marea Piramida, aceasta este singura dintre Cele Sapte Minuni ale lumii care a supravietuit.
Piramidele s-au dezvoltat din mormintele regale ale perioadei de început a istoriei egiptene. În primele doua dinastii (2920-2770 si 2770-2649 î.Hr.) regii erau îngropati în orasul Abydos, în morminte acoperite cu o movila de nisip în interiorul unor ziduri de caramida. Din dinastia a treia (2649-2575 î.Hr.) faraonii au fost înmormântati sub un dreptunghi urias de caramida de pamânt, numit mastabas, de la termenul arab însemnând “bancheta/banca”.
Piramidele egiptene au servit atât ca morminte (probabil de tip cenotaf) pentru regi si regine, cât si ca punct de plecare a activitatilor religioase. Când un faraon sau sotia sa mureau, trupurile le erau tratate cu substante speciale, cu multa grija si atentie, iar apoi erau învelite în fâsii de pânza, pentru a fi pastrate ca mumii. Potrivit credintelor funerare egiptene, mormântul de tip piramida, unde se presupune ca ar fi fost asezata mumia era locul prin care faraonul putea trece în viata de dupa moarte. În Vechiul Regat (cca. 2575-2134 î. Hr.), artistii egipteni au cioplit hieroglife pe peretii camerei funerare destinate pentru a-l proteja pe monarhul defunct, în calatoria sa în lumea de dincolo. Aceste scrieri hieroglifice – imnuri, formule magice, instructiuni despre modul de comportament care trebuia adoptat dinaintea zeilor – se numesc Textele Piramidelor.
Piramida de la Saqqarah
În timpul si pentru faraonul Djeser (2630-2611 î.Hr.) legendarul arhitect savant Imhotep a construit un mormânt mult mai elaborat, integral din piatra, cunoscut ca Piramida în trepte de la Saqqarah. Mormântul a pornit initial ca o mastaba, dar arhitectul mai întâi a extins-o pornind de la interior, apoi a înaltat deasupra ei mai multe mastabale succesive mici. Blocurile de piatra erau de dimensiunile caramizilor, asezate în straturi verticale. În final mormântul lui Djeser a aratat ca un tort cu sase starturi.
Mai târziu, în Vechiul Regat, cele mai mari si mai ambitioase piramide au fost construite din mari blocuri de piatra. Cu timpul, dimensiunile si calitatea piramidelor au scazut, foarte probabil pentru ca erau extrem de costisitoare. În Regatul Mijlociu (2040-1640 î.Hr.) ele au fost cladite în special din caramizi de pamânt. Toate piramidele erau aliniate în directia punctelor cardinale, ceea ce însemna ca laturile lor erau orientate aproape exact pe liniile nord-sud, est-vest. Multe dintre ele au aparut în zona platourilor desertice, pe malul vestic al Nilului, în spatele caruia apune soarele. Se credea ca spiritul monarhului defunct parasea trupul si calatorea zilnic împreuna cu Soarele catre cer. La apusul acestuia, spiritele regale se întorceau temporar în mormintele lor piramidale pentru a se reînnoi, adica pentru a se revigora prin intermediul ofrandelor funerare de hrana, care erau puse în mormânt în timpul ceremoniei funerare.
Structura interna a piramidelor s-a schimbat cu timpul, dar intrarea a ramas, în mod tipic, în centrul partii de nord. Din acel punct, un coridor îngust cobora (uneori, pe alocuri, urca), în directia camerei funerare a faraonului, care, în mod ideal, era localizata chiar sub centrul piramidei. Uneori, se adaugau si alte camere, anexe ale celei funerare. Acestea pastrau obiecte folosite în ritualurile funerare precum si pe cele necesare defunctului în viata de dupa moarte. Realizate din materiale pretioase, ori datorita valorii lor peste milenii, ele au constituit de-a lungul timpului o sursa de profit serioasa pentru jefuitorii de morminte care le-au furat aproape în întregime.
O piramida nu se afla niciodata singura în desert, ci era centrul unui complex de temple si piramide de dimensiuni mai mici. În complexul piramidal preotii si înaltele oficialitati intrau printr-un templu aflat în apropierea unui port legat de Nil printr-un sistem de canale. Numit templu vaii, acesta era legat de piramida printr-un drum lung, acoperit, de forma unei galerii, care ducea prin desert la templul mortuar al piramidei. Acesta din urma era legat de piramida în centrul fetei de rasarit.
Piramidele de la Giza
Pe marginea stancoasa a Libiei, la Giza, pe un teren nivelat de mana omului, la aproximativ 9 km vest de Cairo, se inalta grupul celor 11 piramide, 3 mari si 8 mici, din care face parte si Marea Piramida. Aceste piramide, impreuna cu Sfinxul, cu templele si cu mormintele de tip mastaba care le inconjoara, sunt asezate pe un platou de calcar, inalt de 40m peste nivelul mediu al apelor Nilului. Acest platou are o lungime de 2000m de la est la vest si 1500m de la nord spre sud si este marginit atat spre nord cat si spre est – unde terenul cade brusc aproximativ 30m fata de nivelul solului – de o faleza.
Vechea rampa de acces pe acest platou se afla mai spre sud; astazi mai exista urme ale ei numai in apropierea platoului Libiei, la est de Piramida cea mare (Piramida lui Keops sau a lui Khufu).
Piramida lui Khufu
Cea mai mare piramida construita vreodata, cea a faraonului Khufu si numita adesea Marea Piramida, se afla în partea occidentala a desertului de la Giza. Alaturi de ea sunt piramidele impunatoare ale faraonilor Khafre si Menkaure, fiul, respectiv nepotul lui Khufu. Construita în timpul domniei lui Khufu (2551-2528), ea a fost supusa cu timpul vicisitudinilor cauzate de vandalizari repetate si eroziuni naturale, care au înlaturat o buna parte din materialul exterior care o acoperea si chiar unele parti din nivelurile sale superioare au fost îndepartate.
Pentru amatorii de senzational sa amintim ca baza Marii Piramide formeaza un patrat aproape perfect, cu doar 19 cm diferenta între cea mai lunga latura si cea mai scurta, din lungimea totala de 230 m. Acest patrat urias are aproape acelasi nivel. Când a fost terminata, piramida masura 146,7 m, cam cât un bloc cu 50 de etaje. Investigatiile arheologice au dus la presupunerea ca centrul piramidei include probabil o movila uriasa de bolovani neexcavati, ceea ce face imposibila determinarea cu exactitate a numarului de blocuri. Cercetatorii au estimat ca 2,3 milioane de blocuri de piatra au fost folosite la construirea Marii Piramide, cu o greutate medie de 2,5 tone fiecare. Cel mai mare bloc de piatra cântareste 15 tone.
Savantii au ajuns la concluzia ca munca extrem de dura si asidua pentru a cara, muta, aseza si ciopli cantitatea uriasa de blocuri de piatra folosite la construirea Marii Piramide a fost îndeplinita se pare de catre doua grupuri de 2.000 de lucratori fiecare. Echipe de brutari, dulgheri, cioplitori, caratori de apa si multi altii veneau în sprijinul constructorilor, ceea ce a dus la concluzia ca aproape 25.000 de barbati si femei ar fi trait pe tot parcursul anului în apropierea locului constructiei. Dar, atentie, nici unul dintre acestia nu era sclav. Cei mai multi erau probabil fermieri, angajati sa munceasca pe o perioada limitata. Alaturi de acestia erau specialistii, permanent angajati de catre rege si care ocupau pozitiile care presupuneau iscusinta si talent: arhitecti, constructori, artizani ai metalelor si dulgheri.
Pentru construirea piramidei lui Khufu arhitectii au folosit tehnici dezvoltate de catre constructorii primelor piramide. Mai întâi, ei au ales un loc la Giza pe o suprafata relativ plana de bolovanis – nu nisip – care însemna o fundatie stabila. Dupa prospectarea atenta a locului si asezarea primului rând de blocuri, ei au construit Marea Piramida pe straturi orizontale, unul peste celalalt.
Majoritatea pietrelor din interiorul Marii Piramide erau aduse din partea sudica a zonei. Acoperamântul exterior era realizat din calcar alb fin, adus pe Nil. Blocurile exterioare trebuiau sa fie taiate cu grija, transportate cu barja pe fluviu la Giza si trase pe rampe în sus catre locul constructiei. Numai câteva blocuri exterioare au ramas pe loc la baza Marii Piramide.
Pentru a se asigura ca piramida este simetrica, dimensiunile “carcasei” exterioare de piatra trebuiau sa fie egale în înaltime si adâncime. Constructorii au marcat toate blocurile pentru a indica unghiul peretelui piramidei si au slefuit cu atentie suprafetele pentru ca blocurile sa se potriveasca unele cu celelalte. În timpul constructiei suprafata externa a blocurilor a ramas neterminata, doar mai târziu fiind îndepartat surplusul.
Pe masura ce piramida se înalta, muncitorii au realizat rampe mari pentru a transporta materialele în sus, pe lateralele structurii. Nu se cunoaste forma exacta a acestor rampe, dar savantii presupun ca ele înconjurau piramida. Probabil erau din argila din desert amestecata cu apa si resturi de calcar de la piramida.
În momentul în care constructorii au completat piramida, instalând asa-numitul piramidion (structura din vârf), rampele înca acopereau suprafata piramidei. Pe masura ce acestea vor fi fost îndepartate, blocurile exterioare erau slefuite.
Interiorul
Interiorul Marii Piramide este extrem de complex, cu o serie de lungi coridoare înguste si întortocheate, care conduc la mai multe încaperi. În momentul de fata arheologii au introdus sonde ultraperformante, care au indicat faptul ca în structura interna a piramidei exista si alte camere, pe care cercetarile ulterioare le vor dezvalui. Cea mai importanta încapere este Camera Regelui, unde trupul lui Khufu a fost asezat în timpul ceremoniilor funerare. Aici, preotii au lasat obiecte necesare faraonului în lumea de dincolo. Desi constructorii au încercat sa blocheze pasajele si intrarile, dupa funeraliile regelui, jefuitorii de morminte de mai târziu au patruns si au furat tot ceea ce era de valoare.
Intrarea în Marea Piramida a fost situata la 17 m deasupra bazei. Se intentionase a fi folosita o singura data, în timpul ceremoniei funerare, când fusesera înaltate structuri speciale, îndepartate la sfârsit. Intrarea conduce la Pasajul Descendent, care coboara prin piramida sub structura si urca pâna la Camera Subterana. La circa 18 m de la intrare, înainte de a atinge baza, acest pasaj intersecteaza alt corridor, numit Pasajul Ascendent, acum sigilat cu trei mari blocuri de granit. Acesta urca 39 m pâna ce atinge asa-numita Camera a Reginei. Exploratorii arabi din primele secole de cucerire islamica i-au dat acest nume, considerând în mod eronat ca regina ar fi fost înmormântata acolo. Cercetatorii de azi banuiesc ca aceasta încapere ar fi adapostit statuia regelui care l-ar fi reprezentat pe ka-ul acestuia, personificare a fortei sale vitale, unul dintre principiile supravietuirii fiintei umane dupa moarte. Peretii acestei camere neterminate se apropie pe masura ce se înalta si se unesc într-un singur punct al tavanului. Aceasta forma rezulta din fiecare strat de blocuri de piatra ce compun peretii, proiectati usor în exteriorul stratului de dedesubt.
În punctul în care Pasajul Ascendent porneste pe o linie orizontala si se îndreapta spre Camera Reginei, el intersecteaza un capat al Marii Galerii, un corridor larg, curbat, lung de 47 m si înalt de 8,5 m. Marea Galerie pastreaza unele dintre blocurile masive folosite pentru a umple pasajele dupa funeralii. Pe peretele vestic, acolo unde Pasajul Ascendent si Marea Galerie se întâlnesc, exista o intrare la un tunnel ce coboara prin inima piramidei si baza pentru a întâlni Pasajul Descendent, în apropierea Camerei Subterane. Acesta probabil era un tunnel de ventilatie pentru a asigura aerisirea pentru lucratorii din Camera Subterana.
La capatul de sus al Marii Galerii, un alt coridor se îndreapta spre sud, în Camera Regelui. Aceasta din urma este o încapere simpla, dreptunghiulara, acoperita în întregime cu granit rosu. Singurul obiect din încapere care a ramas este, în apropierea zidului vestic, un sarcofag din granit în care regele Khufu probabil a fost înmormântat sau a servit pe post de cenotaf.
Informaţii utile
Moneda oficialã este lira egipteanã (LE), cu subdiviziunea piastrul (PST). 1 LE=100 PST. Importul si exportul lirei egiptene sunt interzise. În Egipt se poate introduce orice valutã liber convertibilã. Banii se pot schimba la hotel, la case de schimb valutar sau în bãnci. În majoritatea hotelurilor si magazinelor se pot folosi cãrti de credit. Pe vapoarele de croazierã nu sunt acceptate cãrtile de credit; plata se efectueazã doar în numerar.
Ambasade
Ambasada Romaniei in Egipt
Adresa: 6, El-Kamel Mohamed Street, Zamalek, Cairo
Telefon: 00-20-2-736.01.07; 00-20-2-735.53.26
Fax: 00-20-2-736.08.51
Email: roembegy@link.net
Ambasada Egiptului in Romania
Adresa: 701853 Bucuresti, B-dul Dacia Nr.67, Sector 1
Telefon: (0040-21) 211.09.38, 211.09.39
Fax: (0040-21) 210.03.37
Email: egyptemb@canad.ro
Informatii culese si prelucrate din urmatoarele surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Egipt
http://en.wikipedia.org/wiki/Cairo
www.harta.infoturism.ro
http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=261
